VĂ INVITĂM SĂ ACCESAȚI SITE-UL OFICIAL AL SERVICIULUI PUBLIC DE ADMINISTRARE A MONUMENTELOR ISTORICE
Situl cunoscut sub denumirea de Grădiştea de Munte – Sarmizegetusa Regia (com. Orăştioara de Sus, jud. Hunedoara) face parte din complexul de cetăţi dacice din Munţii Orăştiei. Este cea mai mare aşezare cunoscută pentru spaţiul dacic, fiind întinsă pe un deal cu o lungime de cca. 4,5 km.
Din suprapunerea datelor arheologice şi a surselor scrise antice reiese că, începând din a doua jumătate a secolului I a. Chr., aici a fost capitala regatului dac (cel mai probabil, prima capitală a regatului înfiinţat de Burebista a fost la Costeşti – Cetăţuie, după care, în perioada amintită, acest rol i-a revenit Sarmizegetusei Regia). Cert este că, vreme de aproape un secol şi jumătate, Grădiştea de Munte – Sarmizegetusa Regia a fost principalul centru politic, religios, economic şi militar al lumii dacice.
Partea centrală a aşezării era ocupată de fortificaţie şi de zona sacră, iar pe restul numeroaselor terase antropogene amenajate pe pantele dealului erau zonele civile, împărţite convenţional în prezent în cartierul civil de vest, respectiv cartierul civil de est.
Fortificaţia pe care vizitatorii o pot vedea astăzi pe teren datează din perioada războaielor daco-romane de la începutul secolului al II-lea p. Chr.. Zidurile sale, realizate mai ales din blocuri de calcar, închid o suprafaţă de cca. 30 000 m2 (în unele porţiuni ale zidului au fost incluse piese arhitectonice din andezit provenite de la edificiile religioase). În diverse puncte din interior şi din imediata vecinătate, au fost descoperite urmele unor barăci şi ale unor edificii romane. Fortificaţia dacică iniţială, cu o suprafaţă estimată la cca. 10 000 m2, a fost aproape complet afectată de distrugerile şi de amenajările de mare amploare ale terenului din timpul războaielor.
Legătura dintre fortificaţie şi zona sacră se făcea prin intermediul unui drum pavat cu lespezi de calcar, cu o lungime totală de aproximativ 200 m. Zona sacră cuprinde două mari terase antropogene, susţinute de ziduri de calcar a căror înălţime era, în unele segmente, de peste 10 m. Aici au fost identificate vestigiile a şapte temple (două circulare, restul cu un plan patrulater), un altar monumental, precum şi sisteme de distribuire / evacuare a apei (canalul deversor din piatră de pe terasa a XI-a şi conducte din tuburi de teracotă). Elementele păstrate aici, precum plintele, tamburii, pilaştrii din calcar sau din andezit din structura templelor vorbesc de la sine despre o arhitectură religioasă monumentală, unică prin proporţiile sale în Dacia.
Cercetările arheologice din cartierele civile au dus la descoperirea mai multor locuinţe cu plan circular sau poligonal, precum şi a unor ateliere meşteşugăreşti. În cazul celor din urmă se remarcă atelierele de făurărie, a căror activitate poate fi catalogată drept una extraordinară. La Sarmizegetusa Regia au fost aflate mii de piese din fier: unelte de făurărie, de tâmplărie – dulgherie, de bijutier, de pietrari, pentru agricultură, obiecte de uz domestic, arme, piese decorative etc.
În cea mai mare parte, construcţiile menţionate anterior au fost datate în a doua jumătate a secolului I p. Chr. – începutul secolului al II-lea p. Chr., perioadă în care aşezarea de la Grădiştea de Munte atinge apogeul.